agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Au pied du grand chêne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-30 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Casante, exact ca viata mea umila,
Sunt bibelouri in rafturile prafuite. Ele sunt neingrijite, tratate fara mila Pentru artele lor de mult iubite. Este intuneric si e frig; ploua din inalt, Fulgere sclipitoare lumineaza-n odaie. Viata parc-a mai facut un important salt, Pogorandu-se ornamentand arta cu ploaie. Un cavaler de sticla, tanar, mandru si curajos Asteapta-n poarta o domnita pentru un sarut; E vopsit albastru, are-o za ce matura pe jos, Chipul lui alb cu ochi albastri e-un suras placut. Cu un raft mai jos e un mos pescar Cu o ata, un peste formand o undita. Langa el e din plastic un negricios bondar Strapuns in aripa de-o subtire sulita. Dedesubt e-o caprioara cu-o ureche ciobita, Speriata de auzul pustii unui vanator. Sta la un izvor de praf, e tare ostenita, Iar cu-n raft mai jos puiul ei e mort de dor. Langa el sunt doi porumbei in zbor, Iar alaturi o lumanare de mult stinsa; In aer clipeste o raza de amor Caci un cosar negru are inima aprinsa... ...E o fata, vecina de biblioteca, langa usa, Iubita unui inger blond ce-i sta alaturi pururea. Cosarul, neiubit si neurat, plange cu cenusa, Prafuindu-si sufletul vopsit in adancimea sa. Intr-o zi, odata, o furtuna aspra s-a ivit, Biciuind fereastra veche, putrezita; o rupea. Si doborand-o, un lemn pe fata a lovit, Prefacand-o-n mii de cioburi pe podea. Frigul cu furtuna, patrunzand, au adus pierire. Peretii scursi si uzi nu mai pareau arte. Ochii ingerului de cristal ardeau de o despartire, Caci peste tot, in camera, mirosea a moarte. Numai micul cosar, rastignit de soarta, Isi blestema sufletul cenusiu, smolit, rapus. Era indragostit. Dar acum, vazand-o moarta, De pe raft s-a prabusit si-n cioburi s-a transpus. O realitate umana, smulsa din scurta sa desfasurare. O scena incruntata dupa o furtuna rea. Si noi, daca am aruncat in urma un cuvant care doare Vom ajunge niste cioburi uitate pe podea...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité