Dor două doruri dulci
în lunci
le arunci
și le culci

Iele ies iubind în ii
le ferești
le rescrii

Nimeni noduri nu-nnădește
te pândește
nebunește

Coaste calde ce cuprind
arcuind
vechiul jind

Oarbă oglindire-n ode
doar comode
și apode

Lungă lacrimă-n lumină
se închină
și suspină

Obosit orbim odată
doar erată
lumea toată.