frigul tăcerilor tale se desface în securi

pe sângele meu cad aripi frânte,
din gluga timpului răsar neguri,
târzie lumina

percepția clipei coboară cuvintele din surâs

lacrimile înfloresc în metastaze
pe inimă,
cancerigenă ploaia memoriei

nu mai scriu nimic despre dragoste