agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-26 | |
Pe partea umbroasă a bulevardului, lângă terasa pe care se înfiripă idile din cafea în cafea, s-a deschis un magazin de nimicuri scumpe, prostii strălucitoare și rebuturi reșapate. Are un succes extraordinar, e coadă zilnic, vin televiziuni să tragă miracolul în cadru iar experți în marketing screm concluzii savante și de neînțeles de pe terasa de alături. Cumpărătorii sunt exclusiv bărbați. Vânzătoarea e una singură, Tamara, cheia misterului respectivului business cu rahaturi scumpe care se vând ca pâinea caldă: o domnișoară coborâtă direct din fanteziile secrete ale masculilor. Tamara nu are trup ci un norișor cu excrescențe de miere în loc de membre și de vată de zahăr pe post de sâni. Capul ei este o ilustrată din paradisul secret al frumuseții, buzele îi sunt tipare ale perfecțiunii iar ochii pe jumătate migdalați și de culoarea diamantelor celor mai rare îi sunt oglinzi în care se pierde orice privitor, sedus definitiv. Tamara șoptește silabe lascive fără să vrea și se mișcă de parcă ar coborî iar și iar din poveștile arabe cu nopți fierbinți și somn inexistent. Cumpărătorii ei o privesc vrăjiți de cum se prezintă în fața ei și plătesc sume obraznice fără să se uite. Pe nimeni nu interesează marfa, toți o sorb din ochi pe vânzătoare, îi lasă numere de telefon pe bilețele soioase, îi trimit bezele băloase și visează la măcar o noapte cu ea. Tamara vinde sandale de vinilin, bomboane expirate de silicon, cutii goale dar frumos ambalate, periuțe de dinți la mâna a doua, cărți cu jumătate de pagini rupte iar restul cârcălite, telefoane arse, rujuri din grăsime de șobolan, ochelari de soare fără lentile, prosoape tocite, ciocolată linsă pe o parte, cești de cafea fără toartă, șosete de carton de unică folosință, peruci cu mătreață și păduchi, sutiene transpirate cu cupe cât ligheanul, biciclete cu roți pătrate, scaune cu rotile fără frână și baloane sparte cu garanție pe viață. Totul la preț amețitor, interzis la retur și de calitate inexistentă. Nimeni nu crâcnește la plată, nimeni nu face gât la condiții, tot clientul pleacă fericit. Magazinul face o avere în fiecare zi. Seara târziu, după închidere, Tamara își dă jos costumul de divă inventat de amantul savant al studiourilor cinematografice locale, îl pune la bună păstrare și iese la adăpostul întunericului pe ușa din dos. Acasă o așteaptă trei copii, un bărbat în șomaj etern și o dietă de urmat pentru eliberarea de cele optzeci de kile de carne și grăsime de care nimeni, niciodată nu va afla.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate