in sfarsit... e o zi in care.. pasesc pe pamant.. il calc.. il simt.. ii simt mirosul uitat de atatia ani...
..am pierdut notiunea timpului.. in ce zi sunt?in ce luna?in ce an!?
..cum ma cheama..?cine sunt eu mai exact?
..imi trec mainile uscate si aspre prin parul ce a ajuns lung... dar stai.. imi amintesc o fractiune din viata...
...ba chiar.. ma vad in prim plan undeva pe un deal.. insorit.. verde... chipu-mi e incandescent.. usor prea irascibil.. plin de putere ... pe zambetul meu stau calorii adunate de-a lungul epocii performante...
..si totusi.. parul e scurt.. e fin.. mainile sunt ale unui bebelus.. acum.. parul meu e lung.. iar mainile.. nu le mai simt.. sunt acelasi si totusi.. cine?
...cine sunt eu?si cine e el?cine suntem noi?
...nu mai pot sta aici... nu ma lasa.. sa stau.. aici.. garzile ma imping spre sosea si ma-ndeamna sa merg spre libertate...
...dar nu stiu ce e cu mine.. nu pot.. sa realizez ratiune.. si totusi.. aici nu sunt gratii.. lumina ma orbeste.. oamenii ma ignora.. iar copilasi se uita la mine de sus in jos si ma indica cu degetul...
...e atata soare aici,e miros de iarba si buna voie.. dar.. ce epoca e acum?unde pot sa merg?
... sa ma pun sa-l rog pe Dumnezeu sa-mi dea un miez de memorie inapoi?
..sau sa revin in mintea mea oxidata?
... ce sa fac?nu ma cunosc si nu cunosc nimic..
...creier incomprehensiv ce esti.. te urasc.. poate... daca te eviscerez vei stii sa-mi spui.. de ce nu-mi raspunzi constiinta adormita?de ce? de ce?!
... picioarele o iau inainte.. si ma duc undeva.. ele stiu.. eu nu.
..eu le urmez loial.. ne ajutam mutual.. dar totodata ma simt trasparent in lume.. o materie calda pe pamatul rece..
...fie.. am ajuns nu stiu unde.. un loc mizerabil.. dar.. tot nu stiu unde.. si poate ca.. am gasit un loc izolat.. ca sa-l rog pe Dumnezeu sa ma ajute..
... incep.. si ii spun .. usor.. in soapte...