agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-25 | [This text should be read in romana] |
Căşcatu şi Şnapi
Ă®n Delta Dunării Au fost odată ca niciodată, doi căşcaČ›i frumoşi. Căşcatu se trăgea din familia ursuleČ›ilor de pluş, iar Şnapi din cea a albinuČ›elor de pluş. Ei locuiau cu o familie de tineri care aveau mare grijă de ei şi Ă®i iubeau foarte mult Lor le era tare bine Ă®n mijlocul familiei Ă®n care trăiau. Doar un lucru Ă®i supăra: de ce trebuie să se spele Ă®n fiecare zi? O dată pe an nu era suficient? Tinerii cei fericiČ›i le spuneau că trebuie să se spele pentru că se murdăreau de la atâta joacă, şi nespălaČ›i nu mai erau la fel de drăgălaşi, şi atrăgeau microbii, şi miroseau urât. Mai Ă®n glumă, mai Ă®n serios, tinerii Ă®i ameninČ›au că le vor schimba numele din căscaČ›i Ă®n puturoşi pentru că deseori puČ›eau, chiar. ĂŽntr-o frumoasă seară de vară, Ă®n timp ce căscaČ›ii se jucau Ă®mpreună, apare tânara care are grijă de ei Ă®n cadrul uşii cu o figură misterioasă: - Am o surpriză pentru voi! Vom pleca Ă®ntr-o excursie mâine dimineaČ›ă. - Da? Unde? Ă®ntreabă Caşcatu. - Undeva departe...! Unde este multa apă şi unde este foarte frumos! ĂŽn Delta Dunării! - Unde? murmură uimită Şnapi. - ĂŽn Delta Dunării. Tânărul cel fericit vrea să ne ducă pe toČ›i acolo să vedem şi noi frumuseČ›ile naturii. - Ce bucurie! Acum Ă®mi fac bagajul pentru a fii gata mâine dimineaČ›ă prima. Hai Căşcatu să ne pregătim că vom merge Ă®ntr-o excursie de neuitat. A doua zi dimineaČ›a, prima trezită fu Şnapi, care dădu deşteptarea Ă®ntregii case: - HaideČ›i, treziČ›i-vă somnoroşilor că trebuie să plecăm Ă®ntr-o călătorie minunată. TreziČ›i-vă; Č›ipă Şnapi cu vocea ei piČ›igăiată. Cu greu s-a trezit toată lumea şi s-au pregătit de plecare. Au pornit Ă®n marea lor aventură spre Č›inutul misterios şi plin de apă al Dunării. -Ce bine că plecăm! Abia aştept să ajung şi să fac plajă, spuse veselă Şnapi. - Dar mai ales veČ›i face baie că sunteČ›i foarte murdari, iar apa este caldă şi curată! spuse tânăra cea fericită. - Dar noi nu vrem să facem baie. Nouă nu ne place apa, răspunse Căşcatu. - Dar trebuie să vă spălaČ›i pentru a fi curaČ›i, şi pentru a nu lăsa microbii să se apropie de voi şi să vă Ă®nbolnăvească. - Dar eu sunt frumoasă şi dacă nu mă spăl! Mie nu Ă®mi place să mă spăl! Nu vreau să fac baie! plângea Şnapi. Dar Căşcatu Ă®i şopti: - Lasă Şnapi, nu mai plânge că vom găsi noi o soluČ›ie să nu ne spălăm, că nici eu nu vreau să mă spăl. După o călătorie de 3 ore, au ajuns. Au văzut o apă mare, mare şi curgătoare care se numea fluviu, şi un frumos vaporaş acostat la mal, care-i aştepta. Fiecare şi-a luat bagajul şi s-au urcat pe vaporaş. CăscaČ›ii s-au cazat Ă®mpreună cu tinerii cei fericiČ›i Ă®ntr-o cabină care se legăna mereu, iar apoi au ieşit pe puntea vaporului pentru a privi Dunărea cum curgea lin. - Ce mare-i apa asta! De ce e aşa de mare? - Pentru că este plină de peşti şi de plante care locuiesc Ă®n ea. - Şi eu vreau să văd plantele şi peştii din apă! se rugă Căşcatu. Când pornim cu vaporul Ă®n expediČ›ie? - Mâine dimineaČ›ă. A doua zi, vaporul a pornit, dar lui Şnapi Ă®i era foarte frică deoarece se legăna mereu când Ă®ntr-o parte, când Ă®ntr-alta. După câțiva metri de alunecat pe apă Şnapi a Ă®nceput să plângă: -Mi-e frică, dacă o să cădem? De ce se tot mişcă vaporul? -Pentru că suntem pe apă, de aceea ne legănăm. Iar dacă veČ›i cădea Ă®n apă, noi vă vom salva imediat, nu veČ›i păČ›i nimic, doar veČ›i face baie cu ocazia asta; răspunse zâmbind tânărul cel fericit. -Dar noi nu vrem să ajungem Ă®n apă. Nu ne place apa, nu vrem să ne udăm; se plângea şi Căşcatu. Dar tot plângându-se şi nefiind atenČ›i, căscaČ›ii au alunecat căzând Ă®n Dunăre. -Ajutor! Ajutor! Am căzut Ă®n apă! Ne e frică! Iată că apare un peşte mare şi auriu care-i ia pe căscaČ›i Ă®n spinare şi-i duce tot mai departe de vaporaş. -Unde ne duci? Ă®ntrebă speriat Căşcatu. -Vă duc Ă®n Delta Dunării să vedeČ›i cele mai frumoase păsări, multe plante, şi să-i cunoaşteČ›i pe verişorii mei din alte neamuri. -Dar mie Ă®mi este frică. Vreau să ne duci Ă®napoi! răspunse tremurând de frică Şnapi. -Nu vă speriaČ›i; nu trebuie să vă fie frică de mine sau de apă. -Dar cine eşti tu? -Eu sunt Peştele de aur, stăpânul acestor meleaguri. Dar iată că au ajuns Ă®ntr-un loc Ă®n care era doar apă, cât vedeai cu ochii şi foarte multe plante viu colorate care ieşeau din apă. -Ce frumos este aici! Câte plante frumoase! Şi vai, ce păsări minunate! spuse Şnapi foarte Ă®ncântată. -Dar uite: se mişcă apa! De ce? Ă®ntrebă Căşcatu. -Pentru că Ă®noată verişorii mei, peşti din toate neamurile de aici din Deltă, şi fiind mulČ›i, apa este mişcată de către ei. Din depărtare se vedeau venind bancuri de peşti de zeci de culori şi nenumărate forme şi mărimi. -Sunt foarte frumoşi! Ce culori frumoase au! Se miră Şnapi. -Mă bucur că vă plac. Dar s-a facut cam târziu şi trebuie să ne Ă®ntoarcem la vapor. Vă duc Ă®napoi că se lasă Ă®ntunericul. Peştele de Aur Ă®i duce rapid pe căscaČ›i Ă®napoi. Ajunşi la tinerii cei fericiČ›i, căscaČ›ii au fost luaČ›i din spinarea Peştelui de Aur, plini de apă, dar foarte fericiČ›i şi curajoşi că au Ă®nfruntat frica de apă şi Ă®ncântaČ›i de tot ceea ce au văzut. Şi-au luat rămas-bun de la Peştele de aur. Toată seara pe vapor, la cină,nu au făcut altceva decât să povestească Ă®ntreaga lor aventură. -Aşa de frumos a fost...; iar de apă nu-mi mai este frică; Ă®mi chiar place apa acum! -Şi mie! Nu ne faceČ›i Ă®n seara asta o baie caldă să ne curăČ›ăm pentru a fi şi noi curaČ›i?; Ă®ntrebase Căşcatu. -BineĂ®nČ›eles. Ne bucurăm că acum acceptaČ›i să vă spălaČ›i, pentru că nu este bine să fiČ›i murdari. Murdăria aduce după ea microbi şi boală. Şi astfel, de la Ă®ntâlnirea cu Peştele de Aur, căscaČ›ii au Ă®nceput să se spele şi să le placă apa, dar mai ales le place să fie cei mai curaČ›i pentru a speria microbii. Aşa trebuie să fii şi tu, dragă cititorule, cel mai curat dintre toČ›i copiii, iar apa şi săpunul să-Č›i fie buni prieteni.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy