Era întuneric. Doar puțin, nu era foarte întuneric. Și miroasea a... ceva... nu știu exact a ce, nu mi-am dat seama din prima. Tocmai mă trezisem, dar refuzam să deschid ochii crezând că totul a fost un vis. Frumos, ce-i drept, dar tot nu voiam sa fie un vis. Cred că te-am visat. Dar nu sunt sigură dacă n-o fi fost adevărat. De-aia nu voiam să deschid ochii.. voiam să nu uit visul. Da... se făcea că eram în pat... și că mă țineai în brațe... și că adormisei la pieptul meu... sa fi fost vis? A fost foarte real. Tot nu îmi dau seama a ce miroase... hmm să fie portocale? Am împodobit bradul aseara și miroase a portocale. Dar nu inteleg de ce, bradul e artificial. Nu, nu cred că-s portocale. Să fie Crăciunul? Dar totuși parcă nu asa miroase Crăciunul... la naiba, am uitat cum te-am visat. Risc și deschid ochii... uite că n-a fost vis. Ești aici. Dormi la pieptul meu. Așa adorabil ești când dormi, sper să nu te trezesc pentru că mă uit prea intens la tine. Înca e intuneric. Dar te văd clar, cum dormi așa linistit lânga mine, cum mă ții în brațe cu o mână și cealaltă mână îmi mângâie mijlocul... aproape că sunt geloasă pe plapuma aia că te atinge fără să te trezească. E întuneric dar îți văd fiecare por al pielii, îți pot vedea fiecare fir de păr in parte. Și eu... și patul... totul miroase a tu!