sorin despoT (pseudonimul literar al lui Sorin Staicu) este un autor binecunoscut și pe Agonia. A debutat editorial cu volumul de versuri apasă, publicat la „Cartea românească” în 2010, carte pentru care a primit premiul pentru debut al U.S.R. În 2016, la editura „Max Blecher”, a publicat a doua sa carte, termeni / condiții.

politici de confidențialitate este un volum de poeme apărut la editura „Cartier” în 2024. Ca și în celelalte volume de versuri, autorul scrie o poezie experimentală, după ce a adoptat mai multe formule creatoare, printre care și utilitarismul. Cartea are 71 de pagini, în format A4, și beneficiază pe coperta a patra de aportul critic a trei exegeți literari: Dana Zetu, Radu Nițescu și Ștefan Manasia. Aș cita a treia apreciere critică, cea aparținând lui Ștefan Manasia, întrucât se apropie cel mai mult de propria-mi viziune asupra poemelor din acest volum: eroul poeziei lui sorin despoT este, de la bun început, Discursul: „piesă cu piesă, din vorbele unuia poți reanima un supersaurus”. comis-voiajor al experimentalismului - ce dichis au rimele, vilanela, ritmurile, grafica textelor lui Soso! - autorul iradiază, whitmanian, colocvialitate, frățietate calină, iubire tandră (dinspre & despre umanii extincți), dar și un presentiment sumbru înrudit cu lirica stoarsă din rănile lui Stratan și Es. Pop: „mai mult monolog, linii și puncte, electrocardiograme”.

Deși contează mai mult conținutul integral al poemelor sale, cu formule discursive diverse, în care ni se pare a se da o luptă atât cu inerția poeticilor tradiționale, cât și cu clișeele poeticii douămiiste, în carte sunt și versuri memorabile, care, chiar izolat, au doza necesară de autenticitate. Spre exemplu: se instalează sentimentul că ne regăsim supuși/ unei noi specii de irosire (o nouă specie de irosire, p. 7); moartea asta oarbă care vine molcom, și nu rîde,// rade (radiografia unei răscruci, p. 8); corduri racordate la rețeaua globală de acorduri/ pulverizează cordialitate peste piețele încordate (o inimioară, p. 16); iată ștaiful și glanțul postum, platoșa pixelată,/greierele sacerdotalal dineurilor de pamplezir (pumn, popliteu & pămînt plat, p.25); eu (cam) așa mă simt (mai) tot timpul.// mai mult monolog, linii și/ puncte, electrocardiograme// de la moartea termică a universului/ pînă îndărăt - hăt - la singularitate,/ umanitatea este o biată bătaie de inimă (de la capăt, p. 71) etc.

Poemele lui sorin despoT au mai multe chei de lectură: par, uneori, un protest împotriva condiției omului menit să lupte cu scufundarea în furtuna digitalului nord-american, a omului permanent aflat la o răscruce a istoriei, trăind sentimentul că ne regăsim supuși/ unei noi specii de irosire, sentiment care mărunțește și nivelează/ fără discriminare; alteori, universul poeziei sale este o replică ironică, tristă, dar blândă, la poezia predecesorilor (în aerul meu nu găsești diamante. în aerul meu nu găsești/ acuarele. în aerul meu găsești semnul pe care fie sictirul , fie/ vacarmul îl lasă în urmă. - animale de companie - p. 29). Sigur, sunt și replici mai dure, spre exemplu la adresa lui Marius Ianuș, unul dintre inițiatorii fracturismului, alături de Dumitru Crudu (în poemul românia, marius ianuș). Peste toate acestea, pare a plana sinecdoca obrăjor, diminutivare atât în sensul de apropiere și ironie blândă, cât și de îmblânzire a unui discurs meta- și subtextual.

Până la urmă, politicile de confidențialitate, spre deosebire de companii și concerne, nu se pot aplica și naturii discursului, care iese din confidențialitate când vrea el, cât vrea și unde vrea. Sau, mai degrabă, poetul se confesează doar atât cât îi permite necesara ocultare sau ieșirea din tipare.