r.

avem foarte multe straturi
care nu ne lasă să ne apropiem
de visele noastre — niște tumori în fabricație

vizual mă ajută mai mult atingerea unui obiect
așa cum doar pot să-mi închipui dragostea

să observ semnele subtile
nu doar analizele concentrate
pe microfisurile apărute în carcasele
animalelor abandonate pe câmpuri

am plecat să locuiesc într-un oraș mic
la marginea unei păduri de conifere
acolo se aude limpezimea cablurilor mele
înfășurate pe stern și inimă

acolo ascult o chitară electrică
un semn că și în orașele mici
oamenii fac dragoste
se dezbracă de piele și apoi mor
ca o specie de pește marin
care astfel își atinge scopul suprem

cântecul e, de fapt, tot despre dragoste

mă ajută simțul tactil
și euforia
să supraviețuiesc aici

un semn clar de bipolaritate — incontrolabilă —

când frunzele încep să se miște
deasupra orașului
în bătaia vântului de munte

pot vedea animalele ieșind din pădure
lingându-mi palmele
când iese soarele
le văd în orbitoarea lor frumusețe — moarte —
coaste odihnindu-se pe pământul încins
ca niște gratii.