daca ar avea nevoie cineva de certitudinile celorlalti, nu s-ar mai descrie, nu s-ar mai dori auzit, nu s-ar mai hrani cu esecurile lor sau din sperantele de dilatare ale putintelor proprii care sunt insuficient hranite din cauza omniprezentei noastre in noi. cand nu ne facem loc in noi, nu poate intra nimic altceva. nimic altfel. nimic curat. nimic nemarginit. locul gol - asta e neputinta noastra. cine nu isi umple taraba cu trecatori? cine ar putea sa o lase cu doar cateva seminte de busuioc?