agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Bleu, blanc, rouge ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-05 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Ce scriam eu mai zilele trecute mi-am dat seama că nu era proză erau niște simple cugetări despre ceea ce suntem sau am putea fi.Se încadrează mai bine la Jurnal dar probabil nimeni nu s-a gândit că cineva ar fi suficient de nebun să-și publice cele mai intime gânduri pe net. Acum , dacă am terminat cu explicațiile să povestesc un pic despre ce mi s-a întâmplat ieri în tramvai. Oricum, eu ador să merg cu tramvaiul pentru simplul motiv că merge suficient de încet ca să poți vedea ce se întâmplă în jur și să ai timp să meditezi. Pe scurt: un bărbat între două vârste cam nespălat ce-i drept vindea ziare dar avea și o carte, nici nu i-am reținut bine titlul, dar asta nu are prea mare importanță și mi-a pus-o în față îmbiindu-mă chipurile să o cumpăr. Dacă a văzut că nu marșez, a atacat, sau "nu le aveți cu astea?" Mi-a venit pur și simplu să râd. M-a lăsat fără grai.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité