Merg pe stradă și încerc să-mi arestez gândurile în mintea-mi destul de dezordonată. Pașii-mi sunt grei, tăcuți și triști, iar eu nu știu încotro să mă-ndrept...Deodată mă trezesc în fața fostului cămin în care mi-am petrecut copilăria...ce vremuri mai erau pe atunci..! Mă hotărăsc să pășesc atentă mai departe, ascultând ordinele propriilor-mi pași..Mă opresc involuntar în fața fostei școli la care am învațat...încep ușor să resimt sentimentele pe care le-am simțit când luasem câte o notă mică, sau când m-am simțit nedreptățită de către un profesor..Cuviincioasă îmi ascult pașii care-mi ordonă să merg mai departe...pășesc nesigură și mă opresc la un moment dat în fața porții liceului la care învăț în prezent..brusc îmi vin în minte câteva imagini, triste, aș putea spune chiar horror pe care mă gândesc că le-am trăit într-o viață anterioară, pentru că în viața actuală n-am trăit așa ceva...mi se înșiruiesc în fața minții o sumedenie de replici dure, vulgare, jignitoare chiar, și o mulțime de oameni care se taie, se ard cu țigara, se scuipă, se înjură ș.a. Mă trezesc mai târziu ca dintr-un coșmar și încerc să mă dezmeticesc.Privesc, năucită de sentimentul de frică, drumul pustiu și trist..Ajung acasă și încă mă gândesc cu teamă la imaginile care au debutat pe scena minții mele. Adorm cu aceleași imagini în gând, mănânc cu aceleași imagini în gând, învăț cu aceleași imagini în gând..parcă sunt posedată, nu-mi pot scoate imaginile alea din minte orice-as face! A doua zi mă găsește răsfoind distrată o carte la bibleoteca orașului "Stroe Beloescu". Nu găseam nimic interesant în orice carte mi-aș fi rătăcit privirea. Am găsit în graba mea uimitoare gonită de plictiseală o carte în care citeam satisfacută și speriată totodată despre "misterele vieții anterioare" și surprinsă am realizat că ce-am trăit eu, era fără explicație tocmai pentru că se întamplase într-o viață anterioară. Îmi dădusem seama într-un târziu că pășesc pe umbrele trecutului, pe sentimentele durerii și fricii și pe furia nepăsării. Îmi doream să se termine odată toate astea, dar nimic nu-mi îndeplinea dorința! Bibleotecara m-a trezit din adâncul meu infern: "Doriți să vă ajut cu ceva, domnișoară?".."Aș dori să împrumut cartea asta, vă rog! Îmi mai puteți sugera și alte cărți care fac referire la misterele vieții anterioare?"...și aceasta mă dusese într- o încăpere mică, dar plină de rafturi cu cărți, întinzându-mi cu înțelepciune o carte. În cele din urmă am plecat cu teamă în suflet din impunătoarea clădire. Ajunsă acasă, deschid cartea și încep s-o citesc însetată de curiozitate. Mă capturase efectiv, eram drogată de lectura acelei cărți, paginile aveau un miros aparte, literele aveau o formă fermecătoare, coperta te invita la lectură, totul era fascinant pt mine! Descoperisem că într-o viață anterioară fusesem o celebră actriță, care era invadată de paparazzi, care nu avea intimitate, care nu avea un prieten, o familie, pe cineva care să-i fie alături atunci cand îi e greu; nu avea absolut nimic! Suferea tot timpul, și nu avea nimic, decât bani, celebritate și durere. Atunci am văzut luminița de la capătul tunelului..găsisem răspuns pentru toată suferința care-mi încolțea sufletul...Privind în gol și cu mâna tremurândă, simt cum cartea-mi alunecă ușor din mână, iar eu mă las purtată de valul misterios...