după ce am citit „Jurnalul Național”, m-a copleșit o negură de dezamăgire. se suferă. procentajul crește, țara lăcrimează doar la un click! românii nu au priceput că viața e scurtă, că lecția cu „faptele bune” li s-a predat pentru a-și putea înălța sufletul... cruzimea a devenit ceva normal, trădarea, un lucru necesar, furatul, ceva distractiv, ca un joc playstation. nu mai amintesc de iubire – ea este marginalizată, fiica unei cerșetoare! ochii lumii sunt atrași de știri în genul... „noul iubit al Madonnei are 22 de ani”! Hopa Mitică rămâne perplex! cerneala ziarelor are nevoie de drogul prostiei! s-a învățat cu actualul bolnav, deformat, mărșăluind prin multiplii timpului!
pe cine mai interesează că octombrie plânge? nu-l va privi nimeni cum renunță la câte o frunză, la câte un dor... nu va lăcrima nimeni lângă pleoapa lui răpusă de filozofie. va trece... răsfoind singurătatea. vântul bate, ploaia și-a părăsit rațiunea, greierii au sărit prin colțurile de bibliotecă, aproape de cărțile romantice, cu parfum parizian și străluciri ce duc spre stele... va trece, cum trece lumina printr-un vitraliu, sfințindu-se cu speranța aurei! el e o văpaie neînțeleasă, o vrajă ce doarme în jobenul lui Lincoln, visând libertatea, eliberând sufletele iepurilor! născocind infinita derulare a bucuriei, lumea înțeleaptă, acuarela albă! îmbătrânind frumos și mirosind a iarnă!

13 octombrie 2009, 16:47