Mă vezi zâmbind.
Dar ce anume știi din ceea ce observi?

Doar aparențe.

Cuvintele rostite fel de fel, prostii,
mă ilustrează cu mari și mici carențe.

Știi, uneori mă prinde deprimarea
de guler și mă ține, până când
îmi vine de la toți să-mi cer iertare,
iar de la tine –
în primul rând.

Eram cvasi-divin, când dăinuia tăcerea.
Vorbind, am spus atâtea de prisos...

Și mă frământă uneori părerea
că sunt, mă ierți, un cvasi-păcătos.