agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O È›igănească ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-27 | |
Mâinile îmi poartă glasul gândurilor,
Sfânta arșiță a temerilor mele îmi mistuie cuvântul; Cugetări ascunse curg în râuri de semne, Întregu-mi trup se scaldă în aburi de mimică stupidă, uneori demnă,serioasă,precum gestul strâmbărilor politicoase. Mișcând un deget pot zamisli o lume, Cu un altul o pot strivi... -cea mai cruntă mânie e cea a copiilor,căci doar ei făuresc lumi de joacă. Dumnezeu este "un copil" bun,dar este "doar un copil". Adesea copiii înțeleg lucruri neînțelese...- Strâng în pumni toată materia visătoare și o modelez într-un bulgăre de aur. În pumnul meu atotcuprinzător,în palma-mi creatoare... e matrița tuturor minunilor închipuite. Nu e mâna mea, e mâna soartei cea care mângaie văzduhurile sumbre; Înșir în zare idei ce se pierd una după alta îmbogățind cunoașterea marelui Neant. Atâtea minuni,atâta splendoare,atâta urâțenie mișcător de sinistră... nimic din toate astea nu poate fi mai mistic,mai frumos decât o Supernova îmbrățișată în Nebuloasa ei. Nebuloasă,steaua ce se naște,steaua ce moare lepădându-și ultima lumină. Nebuloasă-jertfă în omagiul goliciunii cosmice Nebuloasă-ecou mut , scâncet jalnic în nemărginit Nebuloasă-o muribundă iluzie ce se varsă-ncet în Nimic... încet se varsă, încet se spulberă... încet... brutal... zgomotos... Zguduitor.....deodată: încet...și liniște totală, galactică înmărmurire preț de nemăsurate clipe... Suflete triste plutesc în derivă prin bezna rece a Universului,imaginea-i sfâșietoare . Din acele străfunduri ale hăului de ar răzbate până la noi o urmă din căldura stelei pieritoare? Ar putea atinge inimile noastre de ne-am strădui? Din pocal de jad sorbim:Durerea,Singurătatea,Suferința drept taină de împărtășanie cu Universul. Trupurile noastre nu pot purta zdrențele umilinței. Sufletul nu-și sărbătorește niciodată despovărarea,pe când trupul nu zăbovește nici o clipă și se dăruiește Naturii, într-o goana nebună se aruncă în brațele ei. Natura este suflarea divină,sufletul Creatorului sălășluiește în toate,sufletul nostru tânjește la marea întoarcere în sânul divinității,astfel își regăsește trupul.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate