singurul intelectual din oraÈ™ a fost profesorul meu
ceilalți erau simpli funcționari mai mult răi decât buni
de multe ori își desfășurau memoria de animal hămesit pe asfalt
ori pe firmele blocurilor
fantome ale bunei cuviințe trâmbițând în mod fatal
că orișice idee plauzibilă despre lumea inteligibilă ori celestă
devine marfă pentru vânzătorii din templu
immanuel kant schimbă fața nevăzută a lumii cu logici imprecise și pure
din păduri nepătrunse culegeam iarba fiarelor
fără a sta prea mult pe gânduri
am mutat orașul intr-altul și pe acela în altul
și tot așa până când n-au mai rămas orașe pe fața pământului
ceasornicul elvețian din turnul de fildeș al hiperyonilor
zburând pe deasupra vremurilor fără ploi
începuse a măsura secundele înapoi
să se vadă cu ochiul liber taina cuvântului
ceea ce a fost la inceputul lumii cum crește muntele din mare
despre care cabala afirmă că toate
cele ce sunt cu putință sunt de necuprins
într-o zi am vrut să-l imităm pe însuși hegel
de aceea am comandat o bere guiness de vaslui
curând a trebuit să plecăm spre rumoarea ielelor de august printre
puținii turiști sovietici rămași din comunism
să-și facă treaba până la capăt
am băut totuși din halba cu cea mai proastă bere din lume
curioși să vedem dacă nu vom muri de holeră
cum hegel însuși nu se pregătise pentru o moarte atît de stupidă
în cel mai urât oraș din lume cum numise dostoievski
sankt petersburgul devenit orașul meu natal
toți vracii din lume se adunaseră ca să-l vadă pe acela
care înviase din morți și se plimba agale cu bicicleta
printre venusienele râzând în hohote
noi nu mai avem nici gust or gusturile nu se discută ma cherie
urmează-mă de poți în moartea fără de moarte
taci și bea pe nerăsuflate ca hamlet din cupa mamei
viața e cu mult mai mult decât stiu funcționarii
cum și când să salute dictatorul
e șapte trecute fix și domnul kant își numără simbria
și geniul și geniul