Îți cînt, îngrozitoare spărtură
Răsfrîngere a munților
Pe furtuna nopții.
Voi turle cenușii
Năboind de rînjete hîde
Asmuțite jivine
Molizi și ferigi sălbatice
Flori de cuarț.
Agonia nesfîrșită
Te ațîță suflet domol
Să-l hăituiești pe Dumnezeu
Ce suspină prin căderea apelor
Și tălăzuirea pinilor.

................................