Fulgerul s-a stins în apă
Chipul de lut s-a prăvălit
De pe munte la picioarele noastre
Buzele ce au rostit cuvântul
Rânjesc vanitatea împietrită


Cadavrul timpului intoxicat de miresme
Zace în ploaie
Nu are cine să-l ascundă


Păcat că soarta nu l-a adoptat om printre noi
Dintru-nceput să-și târâie secundele
Iar boala să-l macine până la
Ultima fărâmă de demnitate –
Să se mântuie laolaltă cu vitele



TELLUS, Ed. Grinta 2012