ieși la suprafața lucrurilor respiri
noaptea din trup îți cade în bucăți la picioare –
un animal explodat
pășești în afara lui
ieși ca dintr-o haină veche murdară

în depărtare fumegă părți mari de trecut
adierea aduce mirosul până la tine
dar nu întorci capul nu te întrebi
pentru că știi

pe drumul de acum sunt păduri de cunoaștere
nisipurile liniștii îți curg sub tălpi și
din tine izbucnește lumina
explozia de fericire și aur