agonia
espanol

v3
 

Agonia.Net | Reglas | Mission Contacto | Regístrate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artículo Comunidades Concurso Ensayo Multimedia Personales Poemas Presa Prosa _QUOTE Guión Especial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textos del mismo autor


Traducciones de este texto
0

 Los comentarios de los miembros


print e-mail
Visualizaciones: 1947 .



moartă
personales [ ]
exact astfel---

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por [crepuscul ]

2014-02-09  | [Este texto, tienes que leerlo en romana]    | 



ca o lumină, pe resort,
alunecă deja în canal.
satisfăcut, întunericul,
geme fără a sa voie
despre pârnaie, iar lumina ...
o măsoară tot mai gol.
cine mai are gânduri mari?

pentru cele rămase,
în jur, încet,
cerul devine un om paranoid,
dar șters, ce nu se mai căiește
când privește o corcitură
încolăcindu-se pe-o palmă
a țărânei nebuloase.

nu mai observ dantela
de pe membrele înnămolite
iar pantofii, îi și cred deja
alunecați spre pierzanie
un timp, în coline.

natură, m-ai impresionat!
până la osul cel murind
când am simțit o coridă întreagă,
de vampiri, peste urechea mea
ce par zâne topitoare, disperat țiuind,
și m-am simțit deshidratat,
lipsit din orice poveste,
cu o necuvântată osândă
de când fantezia digerând, a tăunilor
insista să mă inunde până la luetă.
nu-mi mai cere atâta aer, Univers!
căci mai vreau să rămân cu ochii deschiși
netremurați, lipsiți de tortură
până intru în pânza Voastră ca o nalbă.

parcă vor să mă tragă de ea,
biata piele din miezul cavității,
cerul trăiește o chemare prelungită
resortul trage în jos, pe schelă
una ce i se rup oasele,
iar lumina - spiritul, piere de cuvinte.

aud cum câtorva,
li se nasc sila despre lumea interioară
ce-am creat-o în pubertate ...
planetele decurg frugal și puroind pe contururi,
iarba din nu-mi mai amintesc care anotimp
mă secționează pe spate
și simt cum letargic, acid cară
în piuneze folosite pe-alți oameni...
de parcă nu i-am cântat astăzi pământului,
în grădină.
nu mai am teritoriu, acum parcă-s pe stânci
departe de mansardă, de deal
de floare și sulul acela, plin, de ață, rar ...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La casa de la literatura poezii
poezii
poezii  Busca  Agonia.Net  

La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Política de publicación et confidencialidad

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!