Cum aș putea să îți arăt o oglindă? Cum să te fac să vezi? De ce am ajuns aici? De ce iubirea asta ce a trecut prin atâtea moare? De ce ani de zile am suferit pentru distanța dintre noi pentru ca acum, când suntem aproape, să nu mai fim?
De ce îmi adormeai, zâmbind, în brațe și acum nu mai vrei să-mi auzi nici măcar vocea? De ce visai la tot Universul pentru noi dacă ai plecat la prima adiere de vânt? De ce îmi scriai rânduri de iubire pe pereți dacă știai că nu te mai întorci? De ce iubeai atât de mult ursulețul de plus de la mine dacă știai că nu o să mai vii să dormi cu el în brațe?
De ce ai ales să pleci în loc să luptăm pentru ce avem? De ce te uitai atât de sinceră în ochii mei? De ce nu mai vrei să te aștept în gară să te prind în brațe când cobori? De ce ne desenai viitorul cu vocea ta angelică dacă nu ai fi crezut în el? De ce am meritat să plâng atât?
De ce am trecut noi prin toate chinurile astea, iar acum când totul era minunat să pleci? De ce nu o să te mai strâng vreodată la piept să te protejez de tot? De ce nu mă mai lași să te învelesc când dormi ca un îngeraș?
De ce nu mai vrei să te încalț cu botoșei să nu îți mai fie frig? De ce nu mai vrei să mergem să ne plimbăm peste tot? De ce nu vrei să facem poze? De ce nu mai fugi în brațele mele când ești supărată, tristă?
De ce spunem că a fost când simțim că mai vrem? De ce trebuie să suferim atât pentru o clipă de fericire? Cum o să respir fără să îți mai văd ochișorii? Cum să te mai alint dacă tu nu o să mă mai auzi?
Unde ne-am pierdut? Unde o să mai zâmbesc fără zâmbetul tău? Unde o să mai râd fără privirea ta caldă asupra mea? În ce lume voi mai păși fără să te țin de mână?
În ce primăvară o să îmi mai găsesc alinarea, dacă mi-ai furat toți ghioceii din inimă?
De ce trebuie să ajung iar sclavul timpului?
Am ajuns din nou să te urăsc, timpule! Credeam că te-am învins, chiar credeam că îmi ești aliat acum. Te urăsc din toată inima mea goală!