mai aveam atâtea să-ți spun
despre rotiri, mistere mov
pădurile răscolite de ierni
vântul trecând printre degete
întinse a rugă
despre iubiri stinse/
până și Dumnezeu obosește
iubind atât de mult/
nu mai avem timp
clepsidrele-s sparte
nisipul devenit praf
s-așterne rece
pe ochi