greu e cerul de urnit
când te-mbracă-n asfințit
și-ți pune glugă de ceață
să nu-ți fie dimineață
să-ți fie doar noapte lungă
ploile să te ajungă
să te spele să te ungă
și să te culce pe-o dungă
cu capul la răsărit
ca și dorul încolțit
cu gândul la ce n-a fost
să dai lacrimilor rost
cu inima potolită
de uitare năpădită