dă-mi o țigară și
îți voi spune o poezie
dă-mi un țoi cu rachiu și îți voi spune taina
sau
hai, pleacă dracului de aici

nu am în portofel decât acte, uite
îți dau cămașa mea

bine

că tot ești primul prost autentic
întâlnit în dimineața asta
îmi tremură gheoalbele
un rachiu ar fi fost bun acum
și tare aș fi vrut să-ți fi dat fum în ochi
dar... lasă
vezi tu statuia asta, uite aici
unde dracu te uiți
eu
sunt un pui de statuie fiindcă mama
a stat ca proasta
apoi, să știi
nu am scris în viața mea vreo virgulă fiindcă-s analfabet
ca orice statuie
aaaa, poezia...
ha ha ha
gata
atât
ia-ți cămașa înapoi
ce urât ești cu umerii goi
ia că poți, ia câteva cruci... și
hai, dă cămașa iarăși
și-așa nu-ți mai trebuie, ai să vezi
taina?
taina este că
nu există poezie
nicăieri
ci doar multă, multă, multă gălăgie
în pielea literelor
și mare setea voastră de setea altora

nu ți-a zis nimeni
să nu te încrezi în statui și
să nu probezi cămașa altuia?... fraiere