se spune că toată lumea moare
dar eu cred că cel care are cuvintele la el
rămâne să rătăcească
umbră prinsă-n pleoapa nopții

fiecare se ascunde în carnea unui zeu
pe care și-l tocmește-n piatră, lut sau lemn
eu mă ascund în fibra unui cuvânt
și cuvântul era de la Dumnezeu
și cuvântul era Dumnezeu

între moartea unei comete
și cea a bobului semănat
aleg să fiu sămânță în cuvînt
ce va rodi o sută
și apoi vor da rod altor multor cuvinte
și împreună vor desluși toate spusele și nespusele
să se poată măsura, cântări și număra
tot necuprinsul care m-a cuprins