sunt unii (mai ales unele) atât de preocupaţi de cum arată pe afară? Răspuns: le e groază de interiorul lor. Aproape că ajung să nu mai locuiască-n ei. Sila de sine i-ar împinge la sinucidere. De aia preferă ecranele… Acolo se vede doar masca, pe care ţi-o confecţionezi cum vrei tu.
Vorbesc din experienţă! Pe când nu mă temeam să mă privesc în oglindă găseam mereu ceva să-mi reproşez. De pildă, că sunt mult prea frumos, mult prea deştept, mult prea norocos, mult prea… Şi mi se făcea ruşine de mine cel adevărat!
Dar, de când cu exerciţiul ăsta al introspecţiei antropoteice, am început să simt aroma veşniciei şi chiar mă antrenez, la poligraful vieţii, cum să înşel detectorul de minciuni al ursitoarei. Cu talentul meu actoricesc nu-mi fac griji, în faţa Judecăţii precis voi fi un inocent.
Dar, vai, ce amar începe să fie gustul ăsta al nemuririi! Cumplit chiar… Aproape am golit butoiul cu zeamă de cucută şi tot nu-mi trece. Vă daţi seama, o eternitate întreagă în care să nu păcătuieşti? Mai am totuşi un dram de speranţă… Umblă un zvon că de data aceasta şarpele ar fi eva.