mă pipăie, mă mângâie,
din toate părțile mă ating,
mă zgârie, mă sfâșie
când încerc să fug

mă cheamă hipnotic
ademenitoare șoapte,
cuvinte multe, curioase
se frâng, se reflectă

o scoarță de copac
ireal crescută
și seva zbucnește,
se prelinge pe rănile toate

nu vreau să ascult,
mă zbat între fascinație
și oroare, nici nu observ
că nu mă mai pot mișca

și scriu și șterg, rescriu și șterg
închisă în mine, în mintea mea