spune-mi că sunt tot eu
că nu m-au alterat vecinii/ care
s-au mutat
prietenii/ care
nu-mi mai sunt prieteni
și bărbatul al cărui nume îl port/ dar care
este bărbatul altcuiva
spune-mi că încă sunt frumoasă
în felul cum vorbesc și cum scriu
că am un sânge unde înoată cuvinte mari
barca mea nu ia apă și te poate salva
dacă ai nevoie
într-o bună zi mă voi lăsa de poezie
cum m-aș lăsa de un viciu
eliberată brusc din zone obscure
unde somnul nu e somn și visul nu e vis
aș vrea să aud că într-o carte de poeme
în care-am trăit și am murit deopotrivă
intri cu papuci de interior ca într-un muzeu
te uiți bine la fiecare filă o citești o înveți
pe de rost o înțelegi în felul tău
apoi vrei s-o iei acasă
ca să trăiești și tu și ca să mori și tu
în ea
cum am făcut-o eu