"Un obiect nu face niciodată oficiul numelui sau imaginii sale..." (Magritte)
...era chiar un 15 august, când Magritte s-a dus să vadă dacă se vede că "aceasta nu este o pipă"...


Plouase repede și cald de vară,...martor era curcubeul, arcadă peste mare, de la țărm pâna în zare...nisipul dospea, urmele pasilor – elastice...nimeni nu venea, nimeni nu pleca,...nu era cine...

Treceam sărutată pe glezne de ultimul val,...ritmat,... mereu altul...

În mâna dreaptă, dinspre mare, țineam, ca pe un ajutor de preț, o creangă de alun,...mi-o lăsaseși în grijă când ai plecat în larg...și mi-ai spus că ai încredere în mine,...dacă nu te vei întoarce la mal până soarele se așează în palmele mele făcute cuib pentru apus,...să aprind eu cerul și să mă rog...

Între clipe de nespus, din dreapta, am auzit acorduri înalte de vioară,...m-am întors...un val sidefat aducea cu el un ecou la mal...am privit apoi în stânga...o chemare de unde pleca a întâmpinare mult cântec...

Acolo, unde începe plaja,...bunicul,...pe o buturugă ca un tron, cânta la acordeon...