ca iarba picăturile de ploaie
în zilele fierbinți de vară
e-atâta flacără-n văpaie...
dogoare-ncinsă peste nară
respir cu foc, deși sub umbra
copacului, stau neatinsă
îmi curge verdele prin vene
natura-mi toată stă încinsă
e-un verde foc ce pârjolește
instinctul meu în aplecare
să soarbă-un strop din viul ploii
robust, necopt în așteptare
E-un gând, dorință de venire
la sufletul ce-mi stă să ardă
dezmiardă-ncet cu ochi să plouă
că altfel-ncepe să se piardă.