Despre invazia nefastelor lăcuste
(257)

Ca niște câini-lup, cu ochii roșii, hămesiți aleargă, cu limba scoasă, candidații la marea ...ciozvârtă a milei maselor; după ce prostimea îi scarpină pe burta lor jegoasă, jivinele acestea nu mai vor hartanul: râvnesc să devoreze însuși electoratul cel nătâng! Și ce simplu, și firesc, ar fi ca atunci când periodic, din patru în patru ani, aceasta năpastă, generic numită „candidați”, ne invadează ochii, sufletele, urechile și inimile noastre, precum niște lăcuste nesățioase, cățărându-se pe stâlpi, pe garduri, pe ferestre, pe pereți, pe porți și pe uși... metamorfozându-se în felurite năpârci zâmbitoare, perfide, promițătoare de lumină, căldură și belșug, în loc să să fim naivi, creduli susținători ai bântuirii acestora în viața noastră, mai bine ne-am coaliza cu toții și am stârpi cu necruțare acești vampiri, insalubri, fățarnici și nesătui, terminând, odata pentru totdeauna, cu acest flagel care parazitează în cârca masei ingenue, hipnotizate, sugându-i sângele fără milă, cu nerușinare!