Trei ceasuri într-o ceașcă de cafea
așteptând aiurea în continuare sosirea ta
viziuni gânduri așteptări și cugetări
pierdute în fumul meu sec de țigară

Sus pe stâncă se așează o stea moartă
așteptând atingerea ta neobrăzată
frig durere și plăcere, dragoste și înviere
într-un puf de vânt mai rece

Un cuvânt de dulce mă tot cheamă
așteptând privirea ta domoală
și te chem la apus de mare
să mă scuipi într-un covor de ceață în soare

Un ocean roșu de catifea
așteptând ușor plecarea ta
și te-mping încet pe drum
înecându-mă în nenorocitul scrum

Trandafirul alb încă fumegă sub apă
iar pământul în care-i îngropat … acum s-a uscat
poate doar soarele mai ocrotește
pasul făcut în gol odată de demult

Acolo unde soarele e mereu la apus
și unde timpul scurs îl poți privi într-o secundă
unde dorul peste culmi e de mult dus
iar dragostea stă pe o tulpină plăpândă

Și aici dragostea-i amară te înțeapă
iar cel ce iubește e ca o nucă goală
ce sub bătăi de soare și ploi ține o morală
frunzei de timp și monotonie omorâtă

Atunci când albul va îngheța în glob
iar sticla va înconjura, va închide
tot în sus voi privi în continuare
la un roșu de foc de chibrit

Acum când negrul se impune
galbenul într-o literă se transformă
se împrăștie peste alb în nesimțire
să fie văzut doar la lumină de țigară

Fumează-mă !