agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 2178 .



Frozen
personnelles [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [Sa(n)dness ]

2009-01-07  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Am început să număr lunile, pline de o vigoare necunoscută. Am uitat somnul, am uitat pernele moi ale fotoliului din sufragerie, am uitat trândăvia zilelor de sâmbătă și duminică. Ah, timpul...
Timpul care își târa anevoie existența cenușie între două răsărituri de soare succesive, între două dosare cu probleme de rezolvat. A dispărut, s-a contractat în infinit. Ceasul merge mai repede spre destin.
Noaptea nu mă mai incită la odihnă; pășesc pe bulevardele goale ale orașului și fiecare colț de stradă îmi spune lucruri noi. Hoinăresc cu pași înceți prin parcul negru, fantomatic uneori, alteori cântând în rând cu aripile corbilor care mă însoțesc de la distanță, supărați. Supărați că pe bucata aceasta de carne nu vor pune ciocul lor unsuros. Iar eu le dau tifla.
Regretele nu își fac loc decât printre picăturile de sudoare, în baia aburită. Și curge din ochii mei un lichid vâscos, nedefinit și rece. Îl adun încet în palme și, ca o vrăjitoare care ghicește în cafea viitorul, îmi ghicesc amintirile. Nașterea. Copilăria. Adolescența prea târzie... toate trec prin penumbră, unele iuți, altele adastă prelung. Iar fundalul e încărcat cu o singură imagine care refuză să se împace cu mine, care persistă în creierul meu încins de sudoare, care așteaptă. Care mă va ucide până la urmă.
Am șters fiecare urmă de pantof și fiecare deget lăsat moale în palma mea tremurândă. Fiecare geană somnoroasă și dinte înfipt în semn de protest în limba mea lacomă. Mirosul s-a estompat aproape de dispariție și l-am închis sub călcâi. Iar vorbele au devenit ecou, așteptând, poate, Clipa în care să se năpustească asupra-mi și să mă forțeze să strig un singur cuvânt. Un singur mister. O singură dorință. Și am să-l strig cu fărâmele de putere din gâtlejul meu obosit, înecat în Tine. Am să îl strig în căutarea unui miracol care să îți reînvie pașii, degetele; ochii pastelați, incisivii jucăuși; mirosul incredibil de tandru; vocea crescută din trupul cald spre pierzanie.
Trupul meu are din ce în ce mai scurtă umbra în asfințit.
În oglindă, reflexia se șterge încetul cu încetul și camera rămâne goală.
Am început să număr secundele, și m-am înspăimântat... Peste trei săptămâni voi avea 25 de ani. Ultimii.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .