agonia
portugues

v3
 

Agonia.Net | Regras | Mission Contato | Participar
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textos do mesmo autor


Traduções deste texto
0

 Comentários dos membros


print e-mail
Visitas: 1240 .



Pe peron, asteapta Acceleratul
pessoais [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por [SaySomething ]

2009-02-24  | [Este texto deve ser lido em romana]    | 



Eram în gară, peronul umed se-ntindea de-alungul rochiei mele,
Și așteptam Acceleratul, spre nicăieri, o destinație ciudată
Spre nicăieri, unde lumina e albastră, unde vântul nu adie;ci arde
Spre necunoscuta lume de pământ dur.

Vântul își micșora pașii cu fiecare secundă ce trecea, pe lângă rochia mea,
Of .... , îmi smulse; eșarfa de mătase; și-o vedeam zburând, ca și-un înger spre înalt,
Se depărta de mine și de peron.

Fiecare strop de ploaie, se prelingea pe chipul meu de rouă,
Fantastic -
Fiecare secundă, bătea în mintea mea, precum un tic-tac, ascuțit
Și bărbia-mi; tremura de frig.

Credeam că am luato spre răsărit, și nu era destinația aceea de fum
De care îmi aminteam vag; și-eșarfa era pe peron; adusă de ceva bizar,
Poate un sfânt, de sufletu-mi legat
Poate o umbră din neant,
Ce-atâta filozofie acută; adusă de vânt; nu de umbre.

Ciudat, din câte știam eu; ce i-a vântul în mâini, niciodată nu-l mai revezi, întelegi?!
Doar, dacă apuci să-l prinzi de braț; așa mai salvezi, ce ți-a luat;
Un șal, un sacou, un nasture;
În cazul meu, eșarfa de mătase; ce-am primito cândva de la mama mea.

Credeam, că tot ce-mi i-a ploaia, sau noaptea, vântul sau dimineața
Niciodată, nu o să le mai am,
M-am înșelat amarnic; mi le vor aduce pe rând; și nu grăiesc în van.

Știu, că în gară pe peron, încă mai zăbovesc l- Acceleratul, spre nicăieri;
Încă mai am ochii plini de stropi de ploaie,
Încă-mi mai tremură bărbia de frig;
Din toate acestea, ceva e ciudat
Acceleratul meu spre nicăieri; întârzie să sosească
Și nu-nțeleg, de ce oare?!

Probabil: m-am ridicat din pat prea devreme ori poate prea târziu;
Probabil; acel peron, se află într-un vis de-al meu;
Probabil;mi-e dor să plec departe
într-un Accelerat, spre o destinație aparte.

Stiați, c-am realizat mult mai târziu
Nu e Acceleratul, spre destinația aparte,
Cel pe care-l așteptam pe peron în gară,
Pe-un peron, umed de ploaie:
E cursul vieții -
Ce-i întotdeauna îndreptat spre o destinație aparte -


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. poezii
poezii
poezii  Busca  Agonia.Net  

A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Regras para publicação e de privacidade

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!