Primul cuvânt pe care l-am spus
a fost, Tată.
El nu era lângă mine
sau poate nu-l vedeam
avea treburi înalte.
L-am cunoscut mai târziu
în fiecare rugăciune
cu fiecare psalm
ce cântam
se apropia mai mult
și îl simțeam lângă mine
la câpătâiul patului.
Tot ce m-a învățat a fost drept
și l-am ascultat de fiecare dată
știam că bunătatea Lui
nu are margini
și se împarte la toți
cei ce cred în visul lor
ca o lumină
ce arde vie mereu
în noapte.
S-a întâmplat odată
să rămânem singuri în deșert
doar eu și un ateu,
nu-l condamn
fiecare în legea lui,
dar răspunsul meu a fost sincer și curat
când a întrebat de ce cred în El.
I-am zis simplu și afecționat,
așa m-am născut eu
cu credința în bunul Dumnezeu.
A fost de ajuns
m-a înțeles chiar el.
Nici acum nu m-am schimbat
chiar dacă sunt mare
îl mai chem la mine
și El este mereu aproape.

Ajută-mă Doamne
să fiu cu folos!