Atunci când cântă, flașneta descrețită
Atunci când este destulă apă și destul aer
Atunci nepăsători, pe străzi
Trec morții noștri, ținându-se de mână
în ochi cu primăvara.
Bună ziua Mamă, bună ziua Tată
Azi am trecut pe la voi
Nu știam că sunteți plecați
Doar vânt de cărămidă ne șuieră spre pleoape
Și trist, inorogul și-aprinde o țigare
Pe care-o face poștă cu al său frate-șapul.