Am omorât timpul și-l păstrez la formol doar pentru tine...
Ca să nu simt că m-au îmbrătrânit rugămințile împăienjenite...
De zâmbete forțate și tristețuri nefondate...
De iluzii crispate...de secrete demascate...
Și îngenunchiez în mâini în fața ta căci picioarele mi-au fugit...
Și te rog să mă scufunzi în nepăsarea ta...
Să mor sufocată de incertitudini și crime...
Timpul să reînvie prin moartea mea
Tu să aprinzi o lumânare de regret la capul meu...
Să-mi tai speranța și să o păstrezi la formol doar pentru tine...