îngerul păzitor îmi intră prin gură apăs mai mult
se prelinge prin esofag alunecă pînă în intestin pereții moi se strîng se relaxează
îngerul meu e un lichid portocaliu
sub piele
deasupra ești tu o formă disipată ușor înclinat respirăm oamenii lucrurile drumurile care se pierd și niște cai fără burți
uit de ivan oblovna cele două mame ale mele cea din rădăcini din vintrele cîrtiței și
cea dintre crengi
adunate încîlcite
rămășițe
înghesui sub mine toată imaginea asta și-o înghit cu aer

sun la numărul tău invalid las telefonul așa îmi imaginez șase scenarii de sinucidere perfectă

mă sfărîm toată între picioarele mele rămase ca două cîrje roase la capete mă absorb în lutul sub care apun