În ceață

ÃŽmi place griul,
Dar nu al ceții-n valuri
Ce cade peste tot,
Și picură din ramuri.

Și cum pe străzi să mergi,
Când nu vezi la doi pași
Pe mâzgă mai aluneci
Sau uneori mai cazi.

Și înserarea a coborât,
Griul, negru a devenit
Fobie pentru gri,
Și negru am făcut.

Și-negura de ceață,
În care abia zăresc
O figură ciudată
Încep să definesc.

E o fantomă, cred
Și încă una vine
Când vremea-i cenușie
Le place să se plimbe.

Culoarea aÈ™ separa-o
Doar pe alb l-aÈ™ opri
De a mea închipuire
Nu m-aș mai îngrozi.

Și ceața e un fenomen
Mistere se întâmplă-n el
Pe vreme cenușie
La drum să nu plecăm.

Marinca Niță-19 ian 2005