pe drumul spre pierzanie
mă opresc
la împărtășanie
în fața unui diavol
deghizat în sfânt
ce-mi rupe
ultimul cuvânt
și mă aruncă
într-un haos
mic, timid,
poate puțin livid.

aici, orbecăind
prin marea de lumină,
se pierde
în fiecare zi
iubirea mea, haină,
obsesivă,
aluzivă,
sau poate doar o tentativă,
nereușită
și puțin tocită
de-a mai schimba ceva
din Ea.