mi-e greu începutul acesta
azi credeam că zăpada ajunge până la geam,
deja mă vedeam undeva deasupra,
de fapt sunt mai mereu cu capul în nori –
o pătură pufoasă din care mai iese din când în când
câte un vârf de munte aproape intangibil
sau câte o gâlmă,
ca un cap de moș fără căciulă
sau fără minte,
fiindcă își cască ochii după demoiselles durdulii
și aleargă după tramvai, că superman nu era nimic
și-apoi...

...să vezi creație, că pofta, se știe, vine mâncând,
ia să sparg o oală de pământ ca să am cioburi găsite
(văd eu unde le pun)
mâzgălesc o bucată de pânză cu gălbenuș ca să pun soarele la loc,
mai adaug un rest de bicicletă și gata prăjitura
mâine o să învelesc câteva boabe de cafea în
nu știu exact ce...
mai am de aflat dacă am reușit să depășesc începutul