Cine's eu, dar cine'i ea ?
Care este soarta mea ?
Ce e lumina din stea ?
E soarele ce mă va ajuta
Luna mă va-ncununa
Domnul se va bucura
Când ea va fi doar a mea.

O floare îmi va arăta
Cu cine mă voi însura
Cine e iubita mea
Cine e aleasa mea.

De la cer pân' la pamant
E o cale ca de vant
E o cale pân' la ea
Și-mi va da bucuria.

O albina chiar din zare
Vine de-mi da o sărutare
Dar chiar de e dureroasa
Înțepătura-i misterioasă

Lumina ta îmi va surâde
Cand tu îmi vei vorbi
Al meu glas va ațipi
Iar tu mă vei călăuzi
Lumea-i grea, periculoasă
Tu esti blândă și frumoasa.

Un fluture dac-ar putea
Să arate dragostea
Ar' zbura și ar' canta
Să aducă-n viața grea
Vestea ce se va afla.

Gura mea este lipită
Limba mea este vestită
Ca fiind foarte tăcută
Printre nori, printre-o furtună.

Tu să-mi zici, să-mi dovedești
Că o raza tu-mi dorești
Să ajungă pe la mine
Într-o țara de suspine.

Locul este prea frumos
Unde ea șade duios
Un miracol, o minune
Un zămbet mă va impune.

Un parfum de fericire
Se revarsă peste mine
Ea acum este departe
Sufletul este pe moarte.

O făclie se tot vede
Prea departe dar se simte
Că-mi va spune tot ce poate,
Tot ce vrea, tot ce-o răsfață.

Ea nu spune, e ascunsă,
E sub vrajă, e supusă.
Eu tot sunt înconjurat
De un lanÈ› lovit de fuger.