te rog mămică coase-mi suflețelul
că-ntr-o grădină i-am pierdut codița
și mi-a mâncat-o roșu bobocelul
la umbra-n care i-am deschis fundița.

te rog mămică coase-mi suferința
nepicurată-n zbor de dimineață
căci am atins albastru neființa
și am rămas un viu cu ea în brață.

te rog mămică coase-mi ochișorii
să nu mai pot a mângâia secunda
căci am căzut și-am veștejit bujorii
și m-am închis într-un cavou cu funda.