agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 4846 .



prima dată am văzut marea la optsprezece ani
стихотворения [ ]
"cântec în stația zoo" (ed. vinea, 2014) Compilation: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [sirena ]

2005-07-10  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    | 



prima dată am văzut marea la optsprezece ani îmi scriam jurnalul pe genunchi
în vaporașul acela alb cu care ne întorceam în oraș tot mai senzuali
despre asta îmi zicea să scriu mysha aruncând firimituri pescărușilor zicea
știu că îți par un puști ridicol
dar te ridic într-o o singură mână vrei să încercăm
ce hazliu se maimuțărește când îl cheamă părinții scriam
și mai scriam despre niște brize crepusculare despre sentimentul în alb
îl încadram în cercuri

marea e întotdeauna aceeași diferită întotdeauna aceeași da
pe același litoral în altă vară jucam șah cu mysha alergam pe valuri
alergam pe sub valuri să nu mă prindă
îl chemau părinții nisipul trasa linii fierbinți între noi
toți pescărușii aveau ochii albaștri

mysha
nu plânge doar nu ești un puști

scriam pe genunchi vaporașul era mai alb de la pescăruși eu mai sărată
asta îmi zicea să scriu mysha îmi atingea umărul cu buzele îl chemau părinții
îl chemau
și eu scriam despre furtuni în soare despre apocalipsă
îmi aruncam ochii în călimara celuia care mă scrie primul de acolo de sus
voiam să știu
îmi aruncam și inima
îl imploram să nu mi se mai întâmple

de atunci port marea în mine ca pe un păcat inevitabil
ancestral
scriu jurnale și le rup și le ard

numele tău nu e mysha
numele tău îmi sună prin sânge prestabilit
și numai tu știi ce voci irezistibile îl cheamă
iar într-o zi va orbi și peste noi călimara aceea de sus
ca să nu mai delimităm anotimpurile
să jucăm șah
pur și simplu
tu cu negrele eu cu albele
pe un litoral inefabil
și atât


10.07.05

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!