Tăcerea culorii


Tăcerea culorii nu se îngroapă
într-un întuneric
ci într-un ecou din golul luminii.


la umbra lumînării,
mă rog cu gîndul înaintea
privirii.


gînduri multe-mi ies în cale,
le pășesc, în drum le-ngrop,
urma-mi mîngîie la ele,
ochii-mi sînt al ei galop.


„și altceva?” –
nimic, orbule care-nviezi de frică
să nu strivești noaptea.