Deschid un ochi și văd liniștea
E lumea mea pustie.
Mă descurc și mi-e bine în ea
Deși e o goală, albă cutie.

Deschid și celălt ochi, de văd razboiul
E lumea voastră blestemată.
Aici trebuie să-mi fac destinul
În a voastră închisoare prădată.

Mă simt când aici...
Mă trezesc când dincolo...
Dar nu sunt nicăieri!
Unde sunt?