Lumile mele le-am conjurat în câteva petale,
alcătuind o floare albă ca o rochie de mireasă...

Nuferii au pălit ofiliți!
Strălucirea pașilor tăi pe apă
i-a ascuns printre trestii plăpânde...

Un fir de soare-am culesc din cununa rozalie a răsăritului
Diademă de stele, tu luminezi în noapte
cu focul tău!

Mă sufoci, femeie,
cu dorul tău de foc
și rochia-ți albă!