Ai fost idealul unui moment
desprins dintr-o lume-aparent paralelă
palpabilul clipei sorbite din cer
și pietrele parcă zâmbeau pe asfalt
pictate de vraja aceea rebelă


am fost balerinii unei erori
făcând piruete nebune pe apă
cu o insistentă absență de fler
din inconștiență puteam levita
în cântec de pian n-atingând nici o clapă


eram Criptonima și Criptonim
străini de sistemul din cubul minuscul
departe-ntr-o lume cu plete verzui
prin iarba înaltă cu suflet desculț
doi greieri cântând în extaz de crepuscul


azi doar Cătălina sau Cătălin
atât de umani că ne-nghite firescul
deși niciodată nu am construit
castele de spumă și nici de nisip
cerșind utopii răvășeam universul


rămân doar o plută spre miazăzi
ecoul meu muză cu trupul de șoapte
mulându-se-ncet pe nostalgic timpan
pe când te îndrepți cocoșat de ecou
vâslind însă numai înspre miazănoapte


rămâne un cer sedus de amurg
cum greierii cântă cutreieră-mi versul
rebelă se-nalță o vrajă mă scurg
s-alunec pe fraza cea fără de punct
ca roua pe frunze ce-și mângâie sensul.