când cerul picură despărțiri
pe buzele deșertului dintre noi
piramida tăcerii se ridică pe-o limba moartă
s-a îmbrăcat cu îmbrățișări de piatră
răsucite spre nori

fără brațe
iubirea nu se mai scrie
cineva o poartă spre alte lumi
o împletește coroană de lumină
pe marginea nopții înghețate dintre noi
am rătăcit lumina scotocind prin buzunare întunericul
îl culcam între noi
când cineva și-a spintecat pieptul
luminând pentru o clipă
tu erai
n-am știut a prețui gestul
si am fugit

ajuns din urmă
timpul m-a ales să dezgrop cuvinte
îngrămădite-n descântec aleargă noaptea spre poli
în urmă pământul deschide comoara roșie-portocalie
descoperă sarcofagul iubirii
trezește lumini pentru un astru ce-și arde trecut
un soare pentru alte lumi
le culcă lângă tine

undeva departe am răsucit un vis în poarta ta
acum mi-e teamă s-o deschid