Culoarea iubirii

La seceriÈ™ ei au venit
În sat la noi și i-am lăsat
Să stea pe câmpul plin cu flori
Ca-ntr-o poveste de Kali.

Copiii se jucau cu noi,
Din auriu făceau inele
Și cozile le împleteam
Iubind un zâmbet și-o cântare.

Sub deal cădea un soare,
Un altul răsărea la loc,
Căci fără oboseală,
Dansam adesea lângă foc.

O veselie se făcea
La margine de codru,
Unde un singur om pășea
Cu sufletul său tandru.

În palmă îmi zăreau destinul:
Mult bine și iubirea ta,
În ochi și-n ritm găseau amorul
Pentru întreagă viața mea.

Din sat s-au dus la seceriÈ™
Și-n amintire mi-au rămas
Doi ochi ca mura-nlăcrimați
Ce nu vor fi nicicând uitați.